Iata-ma din nou, incercand sa scriu despre ceva frumos, cum ar fi o zi de duminica aniversara, alaturi de fiul si sotul meu. Imi vin in cap ceva idei care asteapta sa le asez in pagina, dar atentia imi este distrasa de televizor(Iata ca avem revolta si proteste si la Ministerul de Finante! Hehehe). Deci, despre ce sa scriu? Incerc sa fac un mix din toate.
In ceea ce priveste ziua de duminica, dupa cum mi-am petrescut-o, pot raspunde la intrebarea care mi s-a tot pus in ultima vreme. Cum ma simt la 30 de ani? Raspunsul: nicicum. Nu simt nicio diferenta, nu ma vad nici mai frumoasa, nici mai urata(poate doar mai subreda), nici mai desteapta, nici mai bogata(ooohhhoooo, dezvolt subiectul mai pe indelete), nici mai buna, nici mai rea(poate doar mai rautacioasa, dar ma manifest inlauntrul meu). In schimb, ii multumesc lui Dumnezeu pentru copilul minunat pe care mi l-a dat, pentru un sot care ma sprijina chiar si atunci cand o dau in bara, pentru un frate asa cum doresc tuturor, pentru niste parinti care ma iubesc si imi spun asta numai din priviri, pentru o ,,sora", care desi e atat de departe parca ar sta pe umerii mei(multumesc, Ele), pentru prietene adevarate, de nadejde, cum nu stiu cate alte femei mai gasesc(multumesc Simo, Mire), pentru niste copilasi sinceri si nepatati de mizeria si mitocania lumii,cu care imi petrec zile mai bune sau mai putin bune la locul de munca. Cam asta este ceea ce respect, iubesc si apreciez din ceea ce am acum, la 30 de ani.
In rest, imi pare rau ca am ajuns sa fiu scarbita de tara in care traiesc si de acei oameni care spuneau despre noi, copiii revolutiei, ca vom trai liberi. Nu traim, dragilor, liberi! Traim subjugati de niste parveniti care, cu un tupeu fantastic, continua sa ne murdareasca cu aroganta lor, cu tratamentul pe care ni-l aplica si cu reactii absente la calvarul prin care trece natiunea noastra. Nu mai putem duce, oameni buni! Voi, cei care aveti atata putere in stat, care ne sugeti seva cu fiecare minut care trece, voi, oamenii din lumea voastra, pe care nu va putem sensibiliza nicicum cu chinurile si greutatile noastre, pana unde mai duceti tortura? Ii voi invata pe elevii mei, la istorie, despre cei care ne-au omorat incetul cu incetul. V-ati pus eticheta de dusmani ai tuturor romanilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu