Miting de profesor

     Frig, ploaie si indiferenta. Asta am indurat azi, incercand sa particip si eu, alaturi de alte mii de colegi, la o caricatura de miting. De ce il numesc asa? Pentru ca profesorii au ales sa isi pastreze blazonul, sa fie diplomati si sa aiba in vocabularul activ numai cuvinte elevate. La ce folos? Cine sa te bage in seama cand se anunta din start un protest pasnic, din respect pentru doliul presedintelui? Adevarul este ca si noi am avut parte de muuult respect. Ni s-a promis odata o majorare de 50%. S-a respectat treaba cu 50, dar aproape de acest procent ajunge diminuarea salariului nostru. Tot de respect avem parte si cand ni se spune ca producem tampiti, ca putem sa plecam din tara, ca sa traim mai bine.
     Am plecat azi, pe o vreme caineasca, sa strig ce striga si multimea...dar era ceva atat de inofensiv(sa ceri ,,unitate" si o simpla ,,demisie") nu cred ca afecteaza pe cineva nici macar pentru cinci minute. Aproape ca imi doream iures, imi doream sa uit de cei sapte ani de acasa, de eticheta mea de profesor(ca oricum nu mai inseamna nimic) si sa improsc cu noroi, sa folosesc cuvinte urate(desi nu prea stiu sa le combin, ca sa iasa niste injuraturi cu mesaj, cum am auzit eu pe la unele trupe romanesti). Imi doream sa arunc cu umbrela mea cu trei sferturi din spite rupte, dar nu aveam dupa cine. Eram doar noi, respectuosi in scandari, ca sa nu suparam presedintia intr-o zi asa de trista. Mai erau jandarmii, care ne priveau lung, plictisiti(cred ca si ei isi doreau ceva actiune)...ba unul chiar vorbea la un telefon si spunea ca e ,,saracie". Cum spuneam, se asteptau si ei la ceva mai mult.
     Am suflat intr-o trompetica din hartie pana am ametit, dar am dovedit si instrumentul cu pricina, ca s-a facut praf de tot naduful pe care l-am revarsat asupra ei. Rezultatul? Acelasi ca si pana acum. Sau mai bine zis, niciunul. Ma intreb daca au mai simtit si altii aceleasi porniri razboinice ca si mine. Eu abia le-am tinut in frau si asta numai pentru ca altii nu exteriorizau aceleasi simtiri. Imi vine sa rad acum, cand ma gandesc ce as fi putut face si ce ar fi putut iesi daca as fi coordonat eu marsul. Fereasca Dumnezeu!