Nu ne lepadati!

       Cine pe cine fura? De doua zile sunt invadata de acuze(oh, nu! nu aduse mie, ca sunt prea neinsemnata intr-o tara de preainsemnati). Cei care ar trebui sa se preocupe de binele tarii si al poporului, de gasirea unor solutii de supravietuire paseaza mingea dintr-un teren in altul, dar nu cu variante de redresare, nu cu sperante de mai bine, ci cu fraude, cu gasirea unor vinovati si scuze pentru incalcarea deontologiei, moralitatii si legilor acestei tari. O tara din care am ajuns sa ne gandim cum sa fugim mai repede, o tara care ne lasa de izbeliste precum o mama care isi leapada copilul in fata unor usi necunoscute, cu un nume scris la repezeala pe un biletel. De parca ar mai conta acel nume!
         Nu mai stim cine vrea intr-adevar sa faca ceva bine si pentru restul populatiei, nu doar pentru sine. Nu mai stim daca tara asta mai are vreun viitor. Nu mai stim daca vom mai fi sanatosi din punct de vedere psihic, in urma unor masuri crude, resimtite precum loviturile de bici aplicate pe spate sclavilor cu muuuulti ani in urma. Am ajuns azi, sclavi in fiecare loc in care pasim. In fiecare moment al zilei simti rasuflarea rece, hidoasa si greu de stapanit a celui care asteapta sa iti pui capul jos, pentru a ti-l reteza.
          Incotro ne indreptam? Pana unde vom ajunge? Care ne sunt limitele de toleranta? Vom astepta indobitociti ziua de  maine sau vom lua atitudine si vom redeveni oameni?